duminică, 6 august 2017

Alaptarea in public si ipocrizia oamenilor


Primul meu ROAST

Zilele astea au bufnit postarile pe retelele de socializare despre cat de etic este sa alaptezi in public. Eu aveam deja formata parerea mea asa ca m-am gandit sa arunc un ochi peste comentarii si sa ma umplu de nervi.


Totul a inceput de la postarea lui Madalin Ionescu . A pus o poza cu nevasta-sa scotand o tata afara si de aici a pornit nebunia. Ba mai mult, ca sa-i „scarbeasca” pe cei care sunt contra, mamicile au postat la randul lor poze cum isi alaptau pruncii. Pe mine una nu ma incanta sa vad pozele, dar AU TOT DREPTUL. Mai sunt unii pro alaptat in public, dar nu sunt de acord sa faca o campanie din asta sau sa publice pozele pe facebook. Pai cum mai nene ma? Daca s-au facut campanii pro viata si anti avort, campanii LGBT, campanii feministe si exista handicapatii aia de la coalitia pentru familie care spala creiere pe fb, de ce sa nu se faca campanie pro alaptat in public? Sau cand vezi pe newsfeed  poze cu pizde la plaja de li se vad sfarcurile si labiile atunci nu comentezi. Iata cateva argumente „inteligente” care au sens in capul comentatorilor de pe fb:

1)Alaptatul in public este obscen

A mai spus un limitat(barbat fiind) ca alaptatul s-ar considera obscen, aproape pornografic. Si aici m-am scarbit. Practic daca tie ti se pare obscen o asa imagine inseamna ca in subconstientul tau iti place pornografia infantila, esti bolnav rau. Pentru ca da, un bebe suge tata la o mamica, gestul asta e considerat excitant cand doi adulti fac asta. Dar vreau sa va trezesc un pic la realiate: inainte de a aparea fetisul asta cu linsul tatelor mai intai a avut loc miracolul nasterii, asadar cand un copil e adus pe lume e perfect normal sa fie hranit nu? Ne intoarcem in timp pe vremea omului preistoric, cum crezi ca erau hraniti copiii? Prin biberoane? Nu, desteptule, direct de la tata. E absolut normal si firesc, e de la mama natura. Abia dupa a aparut fetisul asta si de asta sexualizezi imaginea unei femei care isi hraneste copilul. Pentru ca esti un lingau pervers.

2) Pitipoanca vs mamica / Ideea de sexy

Doi la mana: a mai zis cineva ca pizdele care sunt mai mult dezbracate decat imbracate sunt sexy si de asta e acceptat in societate. Daca e sa privim decolteul unei taraturi, aia care are sutienul tras de i se vad areolele, si decolteul unei femei care alapteaza si scoatem din imagine puiul, tot mai obscena este „domnisoara” din club. Mai ales ca mamica in acea ipostaza ar putea fi considera arta, ma-intelegi? Arta nud nu este obscena, e facuta pentru a ilustra frumusetea corpului si senzualitatea modelului. Tu care crezi ca o femeie care alapteaza e scaboasa ai aceeasi idee despre femeile cu vergeturi. Nu stii sa apreciezi naturaletea si adevarata feminitate. O sa dezbat subiectul asta alta data.

3)Gelozia dusa la extrem

Am mai auzit o duduie care spunea ca este geloasa cand vede o femeie care sta pe banca si isi scoate tata afara ca sa-si hraneasca odrasla. Auzi geloasa! Vad in fiecare zi pizde care umbla cu curul pe afara, cu buricul gol, cu ditamai decolteul si astea sunt in numar mare, nu-i ca si cum vad una o data la nu stiu cat timp. Le vezi la fiecare minut, hai na 5 minute ca sa nu ziceti ca exagerez, pe cand o mama care alapteaza n-am vazut decat foarte rar, cred ca le numar pe degetele de la mana stanga. Daca tu fiinta esti geloasa pe o astfel de femeie, chiar nu stiu ce masuri iei atunci cand esti pe plaja la Mamaia cu sotul. Casnicie fericita iti doresc! (dupa cum se vede in frustrarea ta o duci foarte bine in relatie, radiezi de fericire, sunteti „couple goals” ce sa mai).

Argumente pro o sa mai aduc pentru ca este o miscare pe care eu o sustin mai ales ca o sa fiu si eu la un moment dat mama, dar pana o sa se intample asat poate (sper eu) ca se va schimba mentalitatea primitiva influentata de BOR si de comunisti prajiti.

sâmbătă, 5 august 2017

Corpul tau, regulile tale

In articolul trecut vorbeam despre veganism. Legat de asta am gasit o youtuberita care pe mine ma inspira. Tipa asta duce a viata cu totul diferita fata de a mea. Este mai mult decat vegana, e raw vegana, adica pe langa faptul ca nu consuma alimente de origine animala nici nu folosește focul. E mancare de la mama ei din natura, exact in starea in care se gaseste. Din ce am vazut mananca fructe, legume, seminte,shake-uri/smoothie-uri, salate, usor de preparat. Ce m-a mirat la fata asta este stilul ei de viata(pe langa cel vegan): este o persoana foarte activa, frecventeaza sala, isi incepe ziua cu jogging si ii place sa calatoreasca asa de mult incat s-a mutat o perioada in Hawaii, apoi s-a mutat intr-un van, s-a reîntors la casa parinteasca, iar acum calatoreste impreuna cu iubitul si prietenii ei prin pădurile Americii. Cand vine noaptea face foc de tabara si monteaza cortul, iar aproape zilnic isi stabileste un traseu. Vazandu-i videoclipurile și chiar modul de viata mi-am dat seama ca este o persoana fericita. E genul ala de hippie care vrea sa molipsească lumea. Imi da o stare de bine cand ma uit la videourile ei si imi stârnește si mie dorul de munte, de excursii, de trasee.
Mai mult, ceea ce m-a uimit la ea este faptul ca e foarte naturala: nu se machiaza, arata foarta tanara pentru varsta ei, nu se epileaza, ceea ce a starnit multe controverse. Si stau sa ma intreb, de ce noi femeile trebuie sa ne schingiuim pentru a fi considerate frumoase, atragatoare? Trebuie neapărat sa ma epilez ca sa ma incadrez in societate? Nu o sa mai vina masculii feroce la mine daca nu ma mai epilez?

Personal, URASC din tot sufletul meu procesul de epilare. Doare ca dracu! Si nu inteleg o chestie in #2k17: de ce ... mea se epileaza bărbații??? De ce faceti asta? Ce-i drept am vazut ca e un trend cocalaresc printre bărbați sa aiba picioarele lustruite. Simt ca am mai mult testosteron in mine cand ii vad. Unu la mana doare, doi la mana plătești pentru asta. Ca femeie sa zicem ca esti obligata de societate ca altfel te rade lumea cand esti trecuta de adolescenta si esti imbracata in pantaloni scurti, fusta sau in costum de baie si esti acoperita cu par, in afara de ala din cap. Eu una ma epilez foarte rar, pentru ca mi-e urat, mi-e sila, nu-mi face placere sa ma jupoi. Cel putin la început cand nu esti obisnuita cu durerea e chin, calvar, iadul pe pamant, masochism pur. Desi m-am mai obisnuit sa strang din dinti tot mi-e urat sa ma epilez. Asa ca o fac doar de nevoie: cand am un eveniment, cand nu mai rezist cu blugii lungi pe timp de canicula, cand vreau sa ma simt mai sexy decât sunt deja :))) V-ati prins. Si apropo, mi s-a intamplat sa fac sex mai mult neepilata decat epilata si am ceva ani de relatie. Credeti ca pe barbat il intereseaza parul de pe maini sau de pe picioare cand are in fata expusa savarina? Credeti ca nu i se mai scoala daca vai doamne nu v-ati epilat? Puneti-va oleaca in locul lui... Un moment de imaginatie, va rog. Ca bărbat, aveti in fata o femeie, draguta, frumoasa, poate perversa, gata de acțiune, dar ... neepilata. <<Oare sa o duc pan' la capat cu ea sau imi dau o laba trista mai incolo cum fac eu de obicei?>> Dupa logica masculina, cum credeti ca ar proceda un mascul in majoritatea cazurilor? ;)

Da fetelor, sunteți frumoase si neepilate. Exista viata si dupa moarte. Ideea este sa va iubiti corpul, să aveți grija de el, sa nu exagerati totusi, stiu ca va place shaorma si pizza, dar haideti sa ne gandim un pic si la celulita. Glumesc, sanatatea ar trebui sa fie pe primul loc. Cat despre pilozitate, sunteți libere sa faceti ce vreți, fara sa va simțiti obligate sa va epilati daca nu vreti. Este corpul vostru, nu al altora. Sunteți stapana lui. Acum va rog, sa nu ajungeti ca feministele alea extremiste care isi vopsesc parul de la subrat in verde, albastru, și răcnesc din ultimul strop de feminitate ramas ca e feminista convinsa si barbatii sunt misogini daca nu le plac pe ele si parul lor colorat :)))

Concluzia e simpla: nu trebuie sa dati explicatii nimanui de ce nu va epilati, iar daca trebuie neaparat spuneti-le la curiosi că pentru fiecare bărbat epilat o femeie isi arunca epilatorul la gunoi ;)
Corpul vostru regulile voastre. Eu am ramas cu traumatisme de la epilatul cu ceara. Era timpul sa merg la mare cu tot familionul si m-am epilat singura cu ceara. Toate bune si frumoase( de fapt nu, a durut de am simtit ca mi-am smuls si pielea odata cu parul) pana vad in ziua urmatoare ca sunt vanata toata pe picioare si maini. Efectiv se vedea atat de tare ca daca as fi avut 1 leu de fiecare data cand o persoana m-a intrebat de unde naiba am vanataile, mi-as fi luat o shaorma mare cu de toate. Iar cand mergeam cu iubitul de mana ma gandeam ce-or fi zis persoanele care se holbau la vanataile mele <<ce-o mai bate asta>> sau << o fi practicand BDSM>>, prea mult Fifty Shades dauneaza. A, dar vanatai de la epilatul cu ceara am avut si de la salon, stati chill. Sunt o sensibila, ce sa zic. Un mare NU, din partea mea doamna ceara.
Pe mine ma face fericita cand stau departe de epilator, pe voi?


Ps: Va rog sa nu va imaginati ca autoarea articolului e Yety in persoana, sunt o gingasa floare :))
*V-am lasat un video de-al tipei de care v-am spus mai sus. Puteți sa trageți o privire la canalul ei sa vedeti ce postează, e interesant zic eu.



Despre partea buna si proasta a veganismului

Un subiect destul de controversat, exact ce-mi place mie. Nu va fi singurul post despre veganism, voi scrie despre asta de cate ori voi avea ocazia.

Din 2016 pana acum am descoperit un stil de viata empatic cu animalele care m-a ajutat sa vad lumea altfel. Modul de viata in sine nu este rau deloc, insa persoanele ... stiti cum sunt oamenii, mai ales fanaticii. Fanaticii de orice fel, incepand de la fanatismul religios, la feminism,la nationalism, pana la veganism. Fanatismul intotdeauna indeparteaza scopul initial si instiga la ura. Vreau sa va spun asta pentru ca voiam sa va vorbesc despre cum am descoperit eu veganismul si impresiile mele despre aceasta "dieta" empatica cu animalele. Prima impresie pe care toti o avem despre vegani este aceea ca sunt extremisti, rai, critici, etc. Te simti judecat doar pentru ca mananci sarmalute de la bunica si porti sandale de piele naturala. Am incercat in schimb sa privesc obiectiv, pentru ca nu sunt genul de persoana care respinge o idee fara sa ascult argumentele pro si contra si sa ma documentez serios pe acea tema. Am intrat de buna voie pe grupuri de vegani(fara sa fie nevoie sa fiu vegana), am stat in umbra si priveam postarile lor. In mare, miscarea lor este una buna, asa ca de Pasti am incercat sa tin post si sa fiu activista. Mi-am luat o gramada de hate, desi eu nu am dat cu paru in cap nimanui si n-am obligat pe nimeni sa faca ce fac eu. Simplul fapt ca mancam la masa fara produse din animale le-a pus un semn de intrebare celor din jur. "Da, tin post", asta era scuza mea si toti erau intelegatori. "Da, sunt vegana" si brusc toti imi sareau in cap, ma faceau nebuna si schiloada, desi eu de la nastere am fost sub greutate (chiar daca am imbalotat  carne, degeaba, asta e felul meu de a fi). Am devenit victima si nu intelegeam de ce veganii sunt asa urati de societate. 

In prezent mananc echilibrat, desi incerc sa mai reduc din alimentele de origine animala, dar sunt activista. Sunt pro la tot ce inseamna inchiderea circurilor cu animale, la legea cu inchisoare a celor care bat si omoara animale, refuz sa ma imbrac in blana naturala(prefer cea artificiala, chiar nu vad diferenta)  si in piele, si sunt tot timpul saritoare sa ajut animalele aflate in primejdie. Plus, e o dieta mai sanatoasa decat puii injectati, salamul si muschiul colorati cu extract de gandac, samd. Prefer legumele si fructele stropite. Adaug aici si intoleranta mea la lactoza.

Sincer, e o schimbare de bine in viata mea, m-a ajutat sa devin o persoana mai buna, am descoperit cruzimile din spatele lanturilor de restaurante si alimentare, precum si a tabacariilor. Poate pentru ca am simtit ca sunt vinovata, oarecum complice la uciderea lor. A, da si il sustin pe Mihai Bendeac cu religia lui empatica :)))) 

O sa devin vegana in viitor? Poate, daca asta ar schimba cu ceva numarul animalelor omorate si inseminate artificial. Dar cu o floare nu se face primavara. Da, poate cand o sa fiu la casa mea, cand o sa-mi cumpar eu singura mancarea atunci o sa mananc frunze de dragul animalelor, pana atunci doar reduc carnea din dieta mea, baby steps cum s-ar spune - un obicei pe care veganii extremisti  il critica cu o ura direct proportionala cu iubirea lor fata de animale. Cu ura  si obligatia n-o sa motiveze pe nimeni sa devina vegan, ba chiar o sa-si formeze o impresie proasta si de-al dracu o sa manance la KFC. 

Concluzia: m-a ajutat veganismul sa devin o persoana mai fericita decat eram? Da si nu. Da, pentru ca e un stil de viata sanatos(asta DOAR DACA MANANCI ECHILIBRAT) si nu pentru ca ma simt judecata daca devin vegana. Voi fi tinta glumelor si a criticilor, desi pe mine chiar m-ar durea undeva adanc daca persoana din fata mea mananca altceva decat sunt eu obisnuita. 

Ps: pentru o viata fericita si lipsita de nervi va recomand sa nu judecati oamenii in functie de orientarile lor, de stilul lor de viata, de religia lor si tot asa. Acum nu fiti naivi, asta nu inseamna ca trebuie sa inghititi tot rahatu pe care ei il mananca ;) 

De ce am inceput sa scriu?


Prima mea postare pe blog. Scriu asta ca sa stiti la ce va asteptati . Pe scurt: ma mananca tare sa-mi dau cu parerea pe net cam despre orice. Practic blogul asta va contine in mare parte frustrari de-ale mele, review-uri sincere si chestii random, habar n-am pe moment . Intentia mea nu este sa starnesc ura, scriu din placerea de a-mi impartasi gandurile si sa descopar oameni care gandesc la fel ca mine...sau sa ma descopere ei pe mine. Personalitatea mea o veti descoperi odata cu postarile mele. Aici o sa scriu tot ce-mi trece prin cap, sincer si fara cenzura. Inspiratia mea? Raluca Jensen si Sucre. Ce-mi place la ei este faptul ca scopul lor este de a trezi lumea la realitate, de a defini normalitatea in societatea asta infecta. Sucre este amuzant, iar Jensen pune punctul pe i.
Scriu pentru ca nu-mi pot permite un psiholog, iar jurnalul mi se pare demodat. Scrisul este un hobby de mult uitat, e un mod de a ma calma si de a nu-mi pierde timpul inutil. 

Alaptarea in public si ipocrizia oamenilor

Primul meu ROAST Zilele astea au bufnit postarile pe retelele de socializare despre cat de etic este sa alaptezi in public. Eu aveam dej...